2 M - Ac (Masticatory Muscle Myositis) - câine

Informatii generale

Miozita musculară masticatorie (MMM) este o miopatie inflamatorie localizată, de natură autoimună, caracterizată prin afectarea exclusivă a mușchilor implicați în masticație, precum mușchii temporal, maseter, pterigoid și digastric rostral, toți inervați de ramura mandibulară a nervului trigemen.

Mușchii masticatori ai câinilor și pisicilor conțin un tip particular de fibre musculare, denumite fibre de tip 2M, absente în musculatura membrelor, care în mod obișnuit nu este implicată.

La câinii diagnosticați cu MMM se dezvoltă autoanticorpi pentru proteinelor specifice fibrelor de tip 2M, fără reacție încrucișată cu musculatura membrelor. Din acest motiv, prezența anticorpilor anti-2M reprezintă un marker important în diagnosticul bolii.

Investigațiile inițiale recomandate includ efectuarea unei hemoleucograme complete și a unui profil biochimic seric, cu determinarea nivelului de creatinkinază (CK). Printre modificările biochimice raportate la pacienții cu MMM se numără hiperglobulinemia, anemia ușoară și proteinuria. Deși eozinofilia periferică a fost descrisă în unele cazuri, aceasta nu reprezintă un semn clinico-patologic constant. Valorile CK sunt frecvent crescute în faza acută a bolii, însă tind să revină la normal pe măsură ce afecțiunea evoluează spre un stadiu cronic. Atunci când există creșteri enzimatice, acestea sunt de regulă mai reduse comparativ cu cele observate la pacienții cu polimiozită, deoarece masa musculară afectată este mai mică.

Diagnosticul poate fi confirmat prin asocierea semnelor clinice compatibile cu rezultate pozitive la testarea anticorpilor anti-fibre musculare de tip 2M. Totuși, pot apărea rezultate fals negative în situațiile în care pacientul a primit tratament cu doze imunosupresoare de corticosteroizi timp de 7–10 zile înaintea testării sau în stadiile terminale ale bolii, când există pierdere extinsă de miofibre și fibroză. În cazul pacienților cu polimiozită, testul pentru anticorpii anti-fibre de tip 2M este negativ, iar confirmarea diagnosticului necesită efectuarea unei biopsii musculare.

Biopsia musculară are un rol important atât în evaluarea severității și stadiului bolii, cât și în stabilirea prognosticului și a beneficiului potențial al terapiei imunosupresoare. De asemenea, aceasta poate avea valoare diagnostică în cazurile în care anticorpii circulanți de tip 2M nu sunt detectabili.

Principalele indicatii ale testarii

Durere la nivelul maxilarului

Atrofie sau tumefiere localizată a mușchilor masticatori

Trismus (limitarea deschiderii cavității bucale)

Exoftalmie sau endoftalmie

Pregatiri speciale pentru recoltare

Este recomandată restricție alimentară cu 12 ore înaintea testării.

Prelucrarea necesara dupa recoltare

Se centrifughează proba recoltată, apoi serul sangvin se transferă într-un tub de plastic fără aditivi și se menține refrigerat până la expediere.

Interferente

• Terapia cu corticosteroizi în doze imunosupresoare timp de > 7–10 zile va reduce nivelurile de autoanticorpi. Efectele altor agenți imunosupresori nu au fost evaluate, dar este probabil ca și aceștia să scadă concentrațiile de anticorpi.
• Hemoliza severă
• Lipemia