Toxoplasma gondii IgG + IgM

Informatii generale

Toxoplasma gondii este un parazit coccidian intracelular care infecteaza teoretic toate speciile de animale cu sange cald, inclusiv oamenii. Pisicile domestice si alte feline sunt gazdele definitive care excreta oochisti. Toate gazdele non-feline sunt gazde intermediare care prezinta chisturi tisulare.
Exista trei stadii infectioase:

• Sporozoitii din oochisti.
• Tachizoitii (stadiul de multiplicare activa).
• Bradizoitii (stadiul de multiplicare lenta) inclavati in chisturile tisulare.

Oochistii sunt excretati in fecale, iar bradizoitii si tachizoitii se gasesc in tesuturi.

Principala cale de transmitere a T.gondii la pisica si caine este ingestia chisturilor tisulare din carnea gazdelor intermediare vertebrate (sobolani, pasari etc). Desi rata de expunere la parazit este mare, infectia latenta este mult mai des intalnita decat boala clinica (toxoplasmoza), care este rara. Majoritatea pisicilor si cainilor manifesta un raspuns imun care suprima infectia, insa parazitul persista toata viata animalului sub forma bradizoitilor inchistati in tesuturi. Imunosupresia poate sa duca la spargerea chistului, multiplicarea tachizoitilor, si toxoplasmoza. Faza enteroepiteliala a infectiei primare la pisici, perioada in care sunt eliminati oochistii, este de obicei asimptomatica. Toxoplasmoza poate rezulta si din replicarea tachizoitilor in tesuturi, in cadrul fazei extraintestinale a infectiei, atat in infectiile primare, cat si in cele latente reactivate.

Diagnosticul de certitudine al toxoplasmozei la pisica sau caine necesita identificarea citologica, histologica si imunohistologica a tachizoitilor de T.gondii in efuziunile cavitare, lichidul de lavaj bronhioalveolar sau probele biopsice tisulare. Testele serologice sunt utile in diagnosticul toxoplasmozei, desi interpretarea poate fi complicata. Pentru a ajuta in diagnosticul infectiei acute se recomanda urmarirea titrului de anticorpi in dinamica, prin dozarea titrului IgG si IgM specifici pentru T.gondii, urmata de o a doua dozare 2-4 saptamani mai tarziu.

Principalele indicatii ale testarii

• Diagnosticul infectiei acute la cainii sau pisicile cu o afectiune a tractului respirator, SNC, ficatului, inimii, ochiului (uveita la pisici), mushilor striati (caini), tractului gastrointestinal sau cu disfunctii multiorganice.
• Identificarea statusului serologic la pisicile cu fetusi nascuti morti sau cu pui care mor in primele sapatamani de viata.
• Inaintea inceperii terapiei cu medicamente imunosupresive (ex. ciclosporina).

Pregatiri speciale pentru recoltare

Nu.

Prelucrarea necesara dupa recoltare

Se recomanda centrifugarea imediat dupa exprimarea coagulului (30-60 min de la recoltare) si separarea serului intr-un recipient simplu, fara aditivi.

Interferente

Valori scazute:

• Administrarea de clindamicina la pisicile infectate poate scadea titrul de IgM, dar nu interfera cu titrul de IgG.
• Dozele mari de glucocorticoizi administrate la pisicile cu infectie latenta pot sa influenteze raspunsul imun specific la T.gondii, in sensul scaderii titrului de IgG si cresterii titrului de IgM.
• Nesepararea serului de celule in timp util, hemoliza si recoltarea pe anticoagulant pot sa influenteze rezultatul.

Valori crescute:

• Infectia concurenta cu FIV poate determina persistenta prelungita a titrului de IgM (>12 saptamani), probabil din cauza conversiei intarziate a clasei de anticorpi de la IgM la IgG.
• Anticorpii maternali IgG la puii de pisica dispar in jurul varstei de 8 – 12 saptamani.