Osmolalitate serica

Informatii generale

Osmolalitatea unui lichid este reprezentata de numarul total de particule solvite per kilogram de solvent (mOsm/kg). Trebuie diferentiata fata de osmolaritate, care reprezinta numarul de particule solvite per litru de solutie. In cazul fluidelor extracelulare, osmolaritatea si osmolalitatea sunt aproximativ egale.

In serul normal, principalii contributori la osmolalitate sunt cei prezenti in concentratiile cele mai mari, precum sodiul si clorul. Acestia sunt urmati de bicarbonat, potasiu, uree si glucoza. Alti electroliti precum magneziul, calciul si fosfatul, si solviti precum proteinele contribuie foarte putin la osmolalitate.

Osmolalitatea efectiva a sangelui este datorata particulelor solvite care contribuie la fluxul apei prin membranele semipermeabile. Osmolalitatea efectiva este controlata de osmoreceptorii hipotalamici si reglata de ADH-ul hipofizar. Odata cu cresterea osmolalitatii plasmatice se elibereaza ADH, care actioneaza asupra tubilor contorti distali si tubilor colectori din rinichi pentru a creste resorbtia apei. De asemenea este stimulat centrul setei. Drept urmare se produce dilutia solvitilor si scaderea osmolalitatii plasmei. Alternativ, la o scadere a osmolaritatii plasmei productia de ADH scade, ducand la scaderea reabsorbtiei apei de catre rinichi.

Deficitul osmolic se calculeaza asfel: Osmm – Osmc (Osmm = osmolalitatea masurata; Osmc = osmolalitatea calculata). Osmc = 1.86(Na+K) + BUN/2.8 + GLU/18. Pentru calcularea Osmc trebuie masurate toate componentele formulei. Un deficit osmotic mare indica prezenta unui solvit nemasurat (ex. cetone, lactat) sau unor solviti straini (ex. etilenglicol, alcool etilic, manitol).

Principalele indicatii ale testarii

• Evaluarea gradului de hidratare.
• Detectarea prezentei metabolitilor toxici in intoxicatii (ex. etilenglicol, metanol, etanol).
• Diferentierea diabetului insipid de polidipsia psihogena in cadrul unui test de deprivare hidrica.

Pregatiri speciale pentru recoltare

Nu.

Prelucrarea necesara dupa recoltare

Centrifugati si separati serul imediat dupa formarea coagulului (maxim 60 minute de la recoltare).

Interferente

Valori scazute:

• Diuretice, insulina,
• Fluide iv.
• Nesepararea serului de coagul in maxim 1 h va rezulta in valori scazut din cauza utilizarii glucozei de catre celule.

Valori crescute:

• Fluide iv.
• Mannitol, substante de contrast radiografice.