Alergeni sezonieri

Informatii generale

“Alergeni sezonieri” este un test serologic pentru identificarea anticorpilor IgE-alergen-specifici pentru urmatoarele plante:

  • Dactylis glomerata (golomat)
  • Festuca pratensis (paiusul de lunca)
  • Lolium perenne(raigras- iarba de gazon)
  • Phleum pratense (timoftica)
  • Holcus lanatus (iarba cailor)
  • Secale cereale (secara)
  • Artemisia vulgaris (pelinul negru)
  • Plantago (patlagina)
  • Betula (mesteacan)
  • Salix (salcie)
  • Urtica (urzica)
  • Rumex acetosa (macris).

Principalele indicatii ale testarii

Identificarea alergenul raspunzator de reactia alergica imun-mediata.

Posibilitatea solicitarii prepararii serului de desensibilizare in urma identificarii alergenului.

Monitorizarea raspunsului la imunotratamentul de hiposensibilizare.

Contraindicatii

Nu exista.

Pregatiri speciale pentru recoltare

Se intrerupe orice tratament cu corticosteroizi cu cel putin 2 saptamani inainte.
Medicatia antihistaminica nu influenteaza rezultatele acestui test, deci nu este necesar sa fie intrerupta.

Specimen recoltat

3-4 mL sange venos.

Recipient de recoltare

- Vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator (capac galben sau rosu).

Prelucrarea necesara dupa recoltare

Se recomanda centrifugarea sangelui la 30 minute dupa recoltare (dupa exprimarea coagulului) si separarea serului intr-un recipient fara aditivi.

Protocol

Nu exista.

Stabilitate proba

Serul este stabil 7 zile la 2-8 ºC.

Metoda

Imunoenzimatica (EIA).

Interferente

Valori scazute:

Glucocorticoizii afecteaza nivelul seric de IgE-alergen-specifici.

Valori crescute:

 

Interpretare

Valori scazute Valori crescute
- -

Timp de eliberare rezultat

10 zile.

Teste complementare recomandate

Pretest alergii
Testele BDT si/sau LTT.

Bibliografie

Blackwell's five minute veterinary consult: Laboratory tests and diagnostic procedures canine & feline, Vaden S., Knoll J., Smith F., Tilley L & Jr., ed. Wiley-Blackwell, 2009.
Small Animal Clinical Diagnosis by Laboratory Methods, 4th ed, Willard M.D., Tvedten H., ed. Elsevier, 2004.
Untersuchungsprogramm 2010. Institut für Veterinärmedizinische Diagnostik.