Analize veterinare recomandate pentru animale de companie: catei, pisici, dar si animale exotice. Afla analizele recomandate, articole despre animale de companie si gaseste raspunsuri la cele mai frecevente intrebari.
ACTH
0.5 ml
ECLIA
<0°C
plasma EDTA
Informatii generale
Hormonul adrenocorticotrop (ACTH), secretat de hipofiza anterioară, stimulează secreția de cortizol la nivelul glandelor suprarenale. Cortizolul exercită ulterior un efect de feedback negativ asupra eliberării de ACTH, menținând echilibrul axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale.
Determinarea ACTH-ului endogen este utilă pentru diferențierea originii hipofizare sau suprarenale a tulburărilor corticosuprarenaliene, în special în hiperadrenocorticism (sindromul Cushing) și hipoadrenocorticism (boala Addison).
Hiperadrenocorticismul reprezintă o afecțiune clinică determinată de excesul de glucocorticoizi. Forma apărută spontan este cauzată fie de un adenom hipofizar secretor de ACTH (hiperadrenocorticism hipofizo-dependent), care determină hipertrofie adrenală bilaterală, fie de o tumoră corticosuprarenală funcțională. Forma hipofizo-dependentă este cea mai frecventă atât la câini, cât și la pisici. Hiperadrenocorticismul iatrogen apare ca urmare a administrării excesive de corticosteroizi și este întâlnit aproape exclusiv la câini.
Testele de screening, precum testul de stimulare cu ACTH și testul de supresie cu doză mică de dexametazonă, sunt utilizate inițial pentru confirmarea diagnosticului de hiperadrenocorticism, după care sunt efectuate teste de diferențiere pentru stabilirea cauzei. Acestea includ determinarea ACTH-ului endogen, testul de supresie cu doză mare de dexametazonă și ecografia suprarenală.
În hiperadrenocorticismul hipofizo-dependent, concentrația ACTH-ului endogen este de obicei crescută sau situată la limita superioară a intervalului de referință, datorită secreției necontrolate de către tumora hipofizară. În schimb, în tumorile suprarenale funcționale, valorile ACTH sunt scăzute ca urmare a inhibiției prin feedback negativ exercitat de cortizolul produs în exces. Deoarece mulți câini cu formă hipofizo-dependentă pot avea valori doar la limita superioară a normalului, dozarea ACTH-ului endogen nu este recomandată ca test de diagnostic inițial, ci ca metodă de diferențiere după confirmarea hiperadrenocorticismului.
Determinarea ACTH-ului endogen permite, de asemenea, diferențierea între hipoadrenocorticismul primar și cel secundar. Hipoadrenocorticismul primar apare cel mai frecvent prin distrugerea idiopatică a cortexului suprarenal, ceea ce determină deficit de glucocorticoizi și mineralocorticoizi și creșterea compensatorie a ACTH prin pierderea feedback-ului negativ. Hipoadrenocorticismul secundar este o formă rară, determinată de o leziune hipofizară, în care deficitul de ACTH duce la atrofia zonelor secretoare de cortizol, cu secreția de aldosteron în general menținută.
Principalele indicatii ale testarii
- Diferențierea
între adenomul hipofizar secretor de ACTH și hiperadrenocorticismul
determinat de o tumoră suprarenală.
- Diferențierea
între hipoadrenocorticismul primar și cel secundar.
Pregatiri speciale pentru recoltare
Recoltarea probei de dimineață, dacă este posibil după
internarea peste noapte, pentru a reduce influența stresului asociat
transportului și variațiile diurne ale ACTH.
Prelucrarea necesara dupa recoltare
- Se
recoltează 2–3 mL de sânge într-un vacutainer/tub cu EDTA prerăcit (ținut în
prealabil la frigider).
- Proba
trebuie menținută permanent la rece pe tot parcursul manipulării.
- Tubul
se omogenizează ușor prin 3–4 inversări pentru amestecarea sângelui cu
anticoagulantul.
- Se
centrifughează în maximum 5 minute de la recoltare.
- După
centrifugare, plasma se transferă într-un tub de plastic fără aditivi
(preferabil siliconat).
- Plasma
se congelează imediat.
- Proba
se transportă la temperatură de congelare.
Interferente
- Medicamente:
- ACTH
exogen (întrerupere cu cel puțin 24 ore înainte de recoltare)
- glucocorticoizi
(întrerupere cu aproximativ 2–4 săptămâni înainte de recoltare)
- progestative
sintetice
- Lipemia
- Întârzierea separării plasmei
Latimer, K. S. (2011). Duncan and Prasse’s veterinary laboratory
medicine: Clinical pathology (5th ed). Hoboken: John Wiley & Sons,
Incorporated.
Vaden, S. L. (Ed.). (2009). Blackwell’s five-minute veterinary consult: Laboratory tests and diagnostic procedures; canine & feline. Ames, Iowa: Wiley-Blackwell.