Hipotermia si degeraturile

 

Hipotermia reprezinta scaderea temperaturii corporale sub cea normala intr-un organism homeoterm.

Poate fi clasificata astfel:

  • Hipotermie usoara (32 – 35o C)
  • Hipotermie moderata (28 – 32o C)
  • Hipotermie severa (orice temperatura sub 28o C)

Fiziopatologie:

Animalele nou – nascute, geriatrice, bolnave, cele suferind de hipotiroidism sau anesteziate pot manifesta un raspuns termoreglator neadecvat. In cazul expunerii prelungite la frig, chiar si animalele sanatoase pot manifesta tulburari de homeotermie.

Hipotermia poate determina (in functie de severitate): depresia sistemului nervos central, tulburari cardiovasculare (aritmii, hipotensiune, debit cardiac scazut, vasoconstrictie periferica), scade frecventa respiratorie ducand la acidoza respiratorie, tulburari reversibile ale functiilor plachetare si factorilor de coagulare, coagulare intravasculara diseminata (CID).

Atunci cand temperatura rectala coboara la 27.8o C sau sub aceasta valoare, cainii si pisicile nu isi mai pot readuce temperatura corporala in limite fiziologice, dar cu tratament adecvat ei pot supravietui.

Degeraturile apar consecutiv expunerii la temperaturi scazute, atunci cand temperatura corporala scade sub 34o C si in urma contactului cu suprafete reci (metale, sticla sau lichide).Expunerea la frig determina distrugerea tesuturilor superficiale consecutiv tulburarilor circulatorii de la nivelul vaselor sanguine de suprafata.

Sunt afectate cu precadere animalele tinere, cele suferind de malnutritie expuse temperaturilor extrem de scazute. Zonele corporale cel mai frecvent afectate la caini si pisici sunt: urechile, coada, organele genitale externe si suprafetele plantare.

Semne clinice ale hipotermiei:

Hipotermie usoara (32 – 35o C):

  • Generale: letargie, slabiciune, frisoane puternice;
  • Cardiovasculare: pot aparea modificari ale presiunii sanguine, ratei si ritmului cardiac, mucoase roz, respectiv palide;
  • Neurologice: stare de confuzie, agitatie sau slabiciune accentuata;
  • Respiratorii: rata respiratorie variabila.

Hipotermie moderata (28 – 32o C):

  • Generale: colaps, frisoane reduse ca intensitate si frecventa (variabil);
  • Cardiovasculare: bradiaritmie, hipotensiune, mucoase palide;
  • Musculare: rigiditate musculara;
  • Neurologice: stare precomatoasa sau comatoasa, ataxie si hiporeflexie.
  • Respiratorii: Frecventa si amplitudine respiratorie scazute;

Hipotermie severa (orice temperatura sub 28o C):

  • Generale: animal muribund cu piele rece si edematoasa
  • Cardiovasculare: bradiaritmie, hipotensiune sau stop cardiac; mucoase palide.
  • Musculare: rigiditate musculara;
  • Neurologice: coma cu reflex pupilar fotomotor abolit, areflexie;
  • Respiratorii: Frecventa si amplitudine respiratorie scazute sau stop respirator; edem pulmonar.

Semne clinice ale degeraturilor:

Acute:

  • Pacientul prezinta paliditate cutanata;
  • Pielea este rece la atingere;
  • Zonele afectate pot prezenta hiperestezie.
  • Cianoza poate aparea.

Dupa dezghetare:

  • Tesuturile devin eritematoase;
  • Pacientul poate prezenta durere severa;
  • Localizat, poate aparea edem.

Cronice (cateva zile mai tarziu):

  • Poate aparea micsorarea tesuturilor afectate;
  • Modificarile de culoare pot avea loc.

20 – 30 de zile mai tarziu:

  • Poate aparea alopecia;
  • Indepartarea tesuturilor necrozate poate fi observata.

Diagnostic diferential:

  • Alti factori ce pot cauza depresia SNC (afectiuni primare ale SNC, tulburari metabolice cum ar fi hipoglicemia, encefalopatia hepatica, tulburari electrolitice, infectii sistemice si procese neoplazice);
  • Bradiaritmie: afectiuni cardiace, efecte secundare ale diferitelor medicamente, intoxicatii.

Teste de laborator recomandate:

  • Hemoleucograma;
  • Profil biochimic (inclusiv parametrii hepatici, renali, glucoza);
  • Sumar urinar;
  • Gaze sanguine;
  • Electroliti;
  • Teste de coagulare;
  • Evaluare status tiroidian.

Tratament hipotermie:

Pilonii tratamentului hipotermiei sunt reprezentati de fluidoterapie intravenoasa si incalzirea pacientului.

Modalitatiile de incalzire difera in functie de gradul hipotermiei si de status-ul pacientului:

  • In caz de hipotermie usoara (32 – 35o C) se poate recurge la incalzirea pasiva a pacientului stabil. Prin incalzire pasiva, pacientul isi eficientizeaza propria productie de caldura; se recurge de obicei la infasurarea acestuia in paturi termoizolante;
  • In caz de hipotermie moderata (28 – 32o C) este necesara o abordare mai agresiva. Astfel, se recurge la modalitati de incalzire externa activa: paturi cu apa calda, lampi generatoare de caldura si aeroterme. Trebuie evitat contactul direct dintre aparatele ce emit caldura radianta si pielea pacientului, caldura neputand fi transportata organismului din cauza vasoconstrictiei periferice, existand riscul aparitiei arsurilor. Initial se recomanda incalzirea trunchiului si nu a extremitatiilor, acestea devenind ulterior incalzite prin sangele cald ce revine de la inima, atunci cand circulatia este restabilita. Daca extremitatiile se incalzesc initial, apare vasodilatatia periferica, pacientul putand intra in soc. Socul este rezultatul acumularii sangelui cald la nivelul extremitatiilor si revenirea sangelui rece la cord, determinand aparitia hipotensiunii.
  • In caz de hipotermie severa (mai putin de 28o C) este indicata incalzirea interna activa. Se poate recurge la administrarea intravenoasa de fluide calde, lavaj pleural sau peritoneal. Lavajul poate fi realizat cu solutii cristaloide izotone, incalzite la 40o pana la 45o C. O alta modalitate este reprezentata de administrarea de oxigen sau aer umed prin masca sau tub endotraheal (temperatura corporala poate creste cu 1o pana la 2o C pe ora). Irigarea stomacului, colonului sau vezicii urinare prezinta eficienta discutabila din cauza suprafetei limitate a acestor structuri.

Tratamentul degeraturilor:

  • Se muta pacientul din mediul rece;
  • Se aplica comprese calde pe zonele afectate;
  • Se usuca cu grija zonele afectate si se aplica bandaje de bumbac (fara a fi compresive);
  • Nu se recomanda administrarea corticosteroizilor;
  • Este posibil ca administrarea de Dextran 40 (100 – 200 ml I.V. la 12 ore, timp de 2 zile) sa reduca extinderea leziunilor tisulare;
  • Profilactic se administreaza antibiotice;
  • Se recomanda administrarea analgezicelor;
  • Pentru a preveni auto-mutilarea se poate recurge la aplicarea unui colier Elizabethan sau a bandajelor;
  • Nu se recomanda amputarea in urgentele clinice deoarece multe tesuturi se pot recupera, chiar daca initial nu par viabile.

Bibliografie:

  1. Plunkett S. J., DVM. Emergency procedures for the small animal veterinarian; Second Edition. WB Saunders 2000.
  2. Silverstein D. & Hopper K., Small Animal Critical Care Medicine, Ed. Saunders Elsevier 2009.
  3. Tilley L. P., Smith F. W. K. Jr. Blackwell’s Five Minute Veterinary Consult: Canine and Feline, Fourth Edition, Ed. Blackwell Publishing, Ames, 2007.
  4. Tilley L. P., Smith F. W. K. Jr. Blackwell’s Five Minute Veterinary Consult: Canine and Feline, Fifth Edition, Ed. Wiley – Blackwell, 2011.

(autor - dr. Alexandru Lataretu, doctorand FMVB)