T4 total

Informatii generale

Secretia hormonilor tiroidieni este reglata prin axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian. In cadrul fiziologiei normale, TRH-ul din hipotalamus stimuleaza eliberarea de TSH din hipofiza, care la randul sau stimuleaza secretia de T4 a glandei tiroide. Majoritatea hormonilor tiroidieni eliberati in plasma sunt T4 si doar foarte mici cantitati de T3. T4 activ (si T3) inhiba eliberarea de TRH si TSH, rezultand inhibitia de tip feedback negativ. Din totalul T4 plasmatic >99% este legat de proteine, restul fiind T4 liber (fT4). Doar fT4 poate patrunde in celulele tesuturilor periferice. T4 legat de proteine constituie depozitul de rezerva pentru fT4, si nivelul de fT4 este mentinut in limite stricte la animalele sanatoase.

Este important de stiut ca si bolile netiroidiene pot sa determine o scadere a T4 prin legarea deficitara a T4 de proteine si clearance-ul crescut, prin afectarea eliberarii de TSH de catre hipofiza sau a productiei de T4 de catre celulele foliculare tiroidiene. De asemenea exista o serie de medicamente care afecteaza fiziologia tiroidiana. De aceea pisicile cu hipertiroidism si cu o alta boala concurenta sau aflate sub un tratament medicamentos poate sa prezinte valori ale T4 care se incadreaza in limitele de referinta.

Principalele indicatii ale testarii

Pisica

• Diagnosticul hipertiroidismului.
• Monitorizarea pisicilor cu hipertiroidism carora li s-a administrat terapia cu iod radioactiv sau metimazol.
• In cadrul testelor de stimulare cu TRH/TSH sau de supresie cu T3.

Contraindicatii

Evitati testarea animalelor ce primesc anumite medicamente (glucocorticoizi, fenobarbital, cirpoheptadina, dopamina, carprofen, sulfonamide, levotiroxina).

Pregatiri speciale pentru recoltare

Restrictie alimentara totala de 8 – 12 h.

Specimen recoltat

2 mL de sange venos.

Recipient de recoltare

Vacutainer fara aditivi, fara gel separator (capac rosu).

Prelucrarea necesara dupa recoltare

Se centrifugheaza si se separa serul de celule dupa maxim 1 h de la recoltare.
Se transfera serul intr-un alt recipient fara aditivi (fara anticoagulant, fara gel separator).
Se refrigereaza recipientul cu ser.

Protocol

Testul de supresie cu T3
Acest test se utilizeaza pentru confirmarea hipertiroidismului la pisicile cu valorile T4 in limite normale sau usor crescute peste valorile de referinta (hipertiroidism ocult). Se foloseste T3 sintetic deoarece nu exista o retroconversie in vivo a T3 sintetic in T4, asadar T3 nu interfera cu masurarea T4.

• Ziua 1. Se recolteaza sange pentru T4 bazal (se noteaza ziua si ora pe tubul cu ser).
• Ziua 2. Dimineata se administreaza 25 µg de liotironina (T3) oral si se repeta administrarea la interval de 8 h, in total administrandu-se 7 doze.
• Ziua 4. Se recolteaza sange pentru T4 la 2-4 h de la administrarea ultimei doze in ziua 4 (se noteaza ziua si ora pe tubul cu ser).

Stabilitate proba

Ser refrigerat (2-8°C): 7 zile.
Ser congelat (-20°C): 2 luni.

Metoda

Imunoenzimatica cu detectie prin chemiluminiscenta.

Interferente

Valori scazute:

• Medicamente uzuale care pot sa scada T4: carprofen, furosemid, methimazol, fenilbutazona, progestativele, propiltiouracilul, glucocorticoizii, fenobarbitalul, acidul acetilsalicilic.
• Mentinerea serului la temperatura camerei sau folosirea tuburilor cu gel separator.

Valori crescute:

• Sulfonamide.
• Levotiroxina.
• Gestatia poate sa creasca nivelul de T4.

Interpretare

Valori scazute	Valori crescute
- In urma terapiei pentru hipertiroidism cu iod radioactiv sau metamizol.	- Hipertiroidismul cauzat de hiperplazia adenomatoasa/ adenom tiroidian.

Timp de eliberare rezultat

Se lucreaza 1 data pe saptamana (marti)

Teste complementare recomandate

Profil geriatric pisica
Profil hipertiroidism pisica
T4 liber

Bibliografie

Blackwell's five minute veterinary consult: Laboratory tests and diagnostic procedures canine & feline, Vaden S., Knoll J., Smith F., Tilley L & Jr., ed. Wiley-Blackwell, 2009
Small Animal Clinical Diagnosis by Laboratory Methods, Willard M.D., Tvedten H., 4th ed, ed. Elsevier, 2004
Duncan & Prasse's Veterinary Laboratory Medicine: Clinical Pathology, Latimer S.K., Mahaffey E.A., Prasse K.W., 4th ed., ed. Blackwell, 2003