Clor

Informatii generale

Clorul este principalul anion al lichidelor extracelulare. Homeostazia clorului este reglata in principal de rinichi, iar sistemul gastro-intestinal paticipa intr-o masura mai mica prin absorbtia clorului din alimente. In rinichi, 50%-60% din clorul filtrat este reabsorbit sub influenta aldosteronului.

Variatiile clorului seric determina variatii ale sodiului seric, si ambele raspund proportional la variatiile apei libere din organism. Clorul este de asemenea un factor cheie in mentinerea sistemului tampon sangvin si al echilibrului acido-bazic. Variatiile clorului se opun de obicei celor ale carbonatilor serici, astfel ca hipercloremia este asociata cu acidoza metabolica, iar hipocloremia este asociata cu alcaloza metabolica.

Poate fi util din punct de vedere al diagnosticului sa se ajusteze clorul seric la concentratia sodiului seric. Daca valoarea ajustata este anormala se poate interpreta ca variatia clorului nu a depins de cea a sodiului:

  • Caine: Cl (ajustat) = Cl (masurat) x 146/Na (masurat)
  • Pisica: Cl (ajustat) = Cl (masurat) x 156/Na (masurat)

Hipercloremia dupa ajustarea la Na seric este cel mai adesea asociata cu diareea intestinului subtire si acidoza metabolica hipercloremica. Hipocloremia dupa ajustarea Na seric este cel mai adesea asociata cu o obstructie gastro-intestinala superioara cu pierdere/sechestrare de HCl si alcaloza metabolica.

Principalele indicatii ale testarii

  • simptomatologie gastro-intestinala;
  • poliurie-polidipsie;
  • tulburari acido-bazice;
  • monitorizarea terapiei cu diuretice, nutritie parenterala, medicamente sau fluide ce contin saruri de Na sau Cl.

Specimen recoltat

1-2 mL de sange venos.

Recipient de recoltare

  • Vacutainer fara aditivi cu gel separator (capac galben) – preferabil.
  • Vacutainer fara aditivi (capac rosu).

Prelucrarea necesara dupa recoltare

Se recomanda centrifugarea probei dupa formarea coagulului (30-60 min) si separarea serului de celule intr-un recipient simplu, fara aditivi.

Stabilitate proba

Ser refrigerat (2-8˚C): 7 zile.
Ser congelat (-18˚C): 1 an.

Metoda

Spectrofotometrica.

Interferente

Valori scazute:

  • diureticele de ansa si cele tiazidice si bicarbonatul de sodiu.

Valori crescute:

  • medicamente ce contin halide (ex. bromura de potasiu).
  • acetazolamida, clorura de amoniu, glucocorticoizii si medicamentele care scad capaciatatea renala de concentrare a urinei (ex. amfotericina).

Interpretare

Valori scazute Valori crescute
- Cl corectat normal (hiponatremie concurenta): pierdere gastrointestinala, ascita, uroabdomen, insuficienta renala, hipoadrenocorticism, cetourie, edeme, arsuri).
- Hipocloremie corectata (pierdere excesiva de Cl in raport cu Na - voma, diuretice tiazidice si de ansa, hiperadrenocorticism, efuziuni cavitare, insuficienta cardiaca congestiva, acidoza respiratorie cronica; terapii ce contin o concentratie mare de Na in raport cu Cl – antibiotice ce contin Na, bicarbonat de Na).
- Pseudohipercloremie (evaporarea probei, terapia cu bromura de potasiu, lipemia).
- Cl corectat normal (hipernatremie concurenta): hemoconcentratie, diabet insipid, diabet zaharat.
- Hipercloremie corectata: diaree de intestin subtire, terapia cu saruri de Cl, nutritie parenterala, terapie perfuzabila cu NaCl 0.9% sau solutie salina hipertonica, intoxicatie cu sare, insuficienta renala, acidoza renala tubulara, hipoaldosteronism, cetoacidoza diabetica, diuretice tip amilorid, spironolactona, acetazolamid, alcaloza respiratorie cronica.

Timp de eliberare rezultat

24 ore.

Teste complementare recomandate

  • Na, K, HCO3.
  • analiza gazelor sangvine, deficitul anionic (care ajuta la diferentierea cauzelor acidozei metabolice sau tulburarilor mixte acido-bazice si se calculeaza dupa formula
    ([Na+] + [K+]) − ([Cl−] + [HCO3−]).

Bibliografie

  • Vaden S., Knoll J., Smith F., Tilley L & Jr., Blackwell's five minute veterinary consult: Laboratory tests and diagnostic procedures canine & feline, ed. Wiley-Blackwell, 2009
  • Latimer S.K., Mahaffey E.A., Prasse K.W., Duncan & Prasse's Veterinary Laboratory Medicine: Clinical Pathology 4th ed., ed. Blackwell, 2003.