Pretest alergii
Informatii generale
In cazul diagnosticului prezumtiv de alergie se recomanda intai efectuarea pretestului de alergii pentru a identifica grupa din care face parte alergenul (acarieni/ fungi, ierburi/ plante, arbori sau hematofagi). Dupa primirea rezultatului pozitiv la una dintre aceste grupe se poate solicita un test pentru alergeni anuali (acarieni/ fungi), alergeni sezonieri (ierburi/ plante si arbori) sau BDT/LTT pentru a identifica exact alergenul.
Pretestul alergii este un test serologic pentru identificarea anticorpilor IgE-alergen-specifici.
Principalele indicatii ale testarii
Confirmarea diagnosticului prezumtiv de alergie si identificarea grupei din care face parte alergenul: acarieni/ fungi, ierburi/ plante, arbori sau hematofagi.
Contraindicatii
Nu exista.
Pregatiri speciale pentru recoltare
Se intrerupe orice tratament cu corticosteroizi cu cel putin 2 saptamani inainte.
Medicatia antihistaminica nu influenteaza rezultatele acestui test, deci nu este necesar sa fie intrerupta.
Specimen recoltat
3-4 mL sange venos.
Recipient de recoltare
- Vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator (capac galben sau rosu).
Prelucrarea necesara dupa recoltare
Se recomanda centrifugarea sangelui la 30 minute dupa recoltare (dupa exprimarea coagulului) si separarea serului intr-un recipient fara aditivi.
Protocol
Nu exista.
Stabilitate proba
Serul este stabil 7 zile la 2-8 ºC.
Metoda
Imunoenzimatica (EIA).
Interferente
Valori scazute:
Glucocorticoizii afecteaza nivelul seric de IgE-alergen-specifici.
Valori crescute:
Interpretare
| Valori scazute | Valori crescute |
| - | - |
Timp de eliberare rezultat
10 zile.
Teste complementare recomandate
Alergeni sezonieri, Alergeni anuali, Testele BDT si/sau LTT, Sensitest - alergeni alimentari.
Bibliografie
Blackwell's five minute veterinary consult: Laboratory tests and diagnostic procedures canine & feline, Vaden S., Knoll J., Smith F., Tilley L & Jr., ed. Wiley-Blackwell, 2009.
Small Animal Clinical Diagnosis by Laboratory Methods, 4th ed, Willard M.D., Tvedten H.,ed. Elsevier, 2004.
Untersuchungsprogramm 2010, Institut für Veterinärmedizinische Diagnostik.
