Cultura secretie auriculara (cu antibiograma dupa caz)

Informatii generale

Patologia infectioasa a urechii este dominata de otitele externe (infectii ale pavilionului si ale
conductului auditiv extern, regiuni anatomice cu flora saprofita) si de otitele medii (infectii ale urechii
medii).

Etiologia otitelor externe poate fi clasificata in: factori predispozanti, cauze primare si factori
perpetuanti. Tratamentul reusit al otitei externe depinde de identificarea, dar si de controlul si
eliminarea acestor factori si cauze. Simplul tratament al infectiei suprapuse fara a adresa cauza
primara, sau eliminarea cauzei primare fara a controla infectia secundara, vor avea drept consecinta un
tratament nereusit.

Intr-un studiu in care s-au evaluat 100 de caini cu otita externa acuta si cronica recurenta, s-a
concluzionat ca cele mai frecvente cauze ale infectiei constau in: dermatita alergica (43 caini), paraziti
(13 caini) si ariste (12 caini). Majoritatea infectiilor microbiene reprezinta doar factori perpetuanti
si de aceea sunt considerati secundari bolii primare subiacente. In cazul pisicilor, cele mai frecvente
cauze primare ale otitei externe recurente sunt Otodectes cynotis, polipii nazofaringieni si bolile
alergice.

Flora saprofita a urechii externe este reprezentata de: stafilococi coagulazo-negativi, Bacillus spp.,
stafilococi coagulazo-pozitivi (ex. S. pseudintermedius), fungi, E. coli, Corynebacterium spp.,
streptococi, si Micrococcus sp. Totusi aceste microorganisme pot prolifera daca exista inflamatie in
canalul auricular determinata de una dintre cauzele primare.

Cele mai frecvent izolate bacterii din canalul auricular extern al cainilor cu otita externa cronica
includ: S. pseudintermedius, Pseudomonas aeruginosa, Proteus spp., β-streptococi, Corynebacterium
spp., Enterococcus spp., E. coli si S. schleiferi.

Cele mai frecvent izolate microorganisme din canalul auricular al pisicilor cu otita externa includ:
stafilococi coagulazo-negativi, S. aureus, S. pseudintermedius, Pasteurella spp. si fungi. Acarianul
O.cynotis se considera a fi responsabil de majoritatea cazurilor feline de otita externa. Majoritatea
animalelor dezvolta o reactie de hipersensibilitate la acest acarian, ceea ce duce la inflamatia clinic
vizibila.

Etiologia otitelor medii poate fi clasificata in infectioasa si non-infectioasa. Otita medie infectioasa
este un factor perpetuant important pentru otita externa recurenta. Animalele isi pot traumatiza
urechea externa din cauza discomfortului creat de iritatia din urechea medie. Otita medie infectioasa
se produce drept urmare a propagarii unei otite externe existente prin membrana timpanica rupta.

Caile de infectie mai putin comune sunt propagarea prin tubul auditiv sau diseminarea hematogena.
Cele mai frecvent izolate microorganisme din otita medie infectioasa a cainilor includ: fungi, S.
pseudintermedius, P. aeruginosa, Proteus spp., streptococi β-hemolitici, Corynebacterium spp. si
Enterococcus spp.

Principalele indicatii ale testarii

• Otita externa.
• Otita medie.

Pregatiri speciale pentru recoltare

Nu exista.

Prelucrarea necesara dupa recoltare

Se pastreaza exclusiv la temperatura camerei. Nu se refrigereaza.

Desi probele prelevate pe mediu de transport au o stabilitate extinsa, se recomanda a se trimite catre
laborator in maximum 2 ore de la prelevare pentru o mai sigura recuperare a microorganismelor
urmarite.

Va rugam sa mentionati pe cererea de analize care acompaniaza proba orice informatie clinica sau
observatie care poate indruma medicul de laborator in selectarea metodei potrivite de procesare a
specimenului (alegerea mediului de cultura corespunzator, conditiilor de incubare etc). De asemenea
va rugam sa mentionati orice tratament antiseptic sau antibiotic administrat animalului.

Interferente

Rezultate negative:

• Nerespectarea pregatirilor speciale inainte de recoltare.
• Recoltarea necorespunzatoare a probei (protocol necorespunzator, recipiente fara mediu de transport etc).
• Depozitarea probei la temperatura necorespunzatoare sau depasirea timpului de stabilitate.
• Administrarea de antiseptice sau antibiotice locale sau generale.
• Infectie de alta natura decat bacteriana (micotica, parazitara, virala).

Rezultate pozitive:

• Recoltarea necorespunzatoare a probei (contaminarea probei) – rezultate fals pozitive.